Roxana Enache’s Weblog

Acest post va fi dedicat “criticii”. Deci voi critica. Si spun asta cu zambetul pe buze in speranta ca pana si critica are partile ei pozitive, si poate, cine stie, ceea ce voi scrie aici va fi folositor. Pentru mine e cu siguranta folositor, pentru ca numai gandindu-ma la ceea ce urmeaza sa scriu, parca ma eliberez de o povara.

Voi incepe cu oamenii. Nu-mi plac oamenii rai, care se bucura de greutatile celorlalti, care simt o vadita placere in momentul in care vad ca iti este greu, care ar face tot ce le sta in putinta pentru a-ti impiedica reusita. Si asta cu orice pret. Nu-mi plac oamenii interesati. Si Doamne, cate persoane cunosc, de capul carora e numai interesul. De parca intreaga lor viata ar fi manata numai de acest cuvant “magic”: interes. Atata disperare vad in aceste persoane, incat ma intreb destul de des cum este viata lor. Cum ar fi ca in fiecare zi sa ma scol si sa ma gandesc cum sa profit mai bine de cei din jurul meu?! Groaznic. Nici nu vreau sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare. Sincer, acum. Adevarat, fiecare dintre noi avem “o doza de interes”, dar acest interes este constructiv. Nu profitam de ceilalti sau daca profitam o sa facem intr-o maniera cat de cat omeneasca. Nu stiu daca am resit ca exprim prin aceste propozitii ceea ce gandesc cu adevarat, dar sincer, chiar am incercat. Nu prea imi gasesc usor cuvintele atunci cand vine vorba despre lucruri mai putin placute. Nu-mi place sa critic, dar in unele cazuri este necesar. Nu-mi plac oamenii mincinosi. Si e plin mapamondul de mincinosi. Pana si eu sunt mincinoasa (chiar daca mint din convenienta, pentru a nu face rau unei persoane, de exemplu. minciuna are si partile ei benefice si tocmai de asta toti suntem mincinosi, intr-un fel sau altul.). Nu-mi plac oamenii nerecunoscatori. Si asta tine de educatie. Daca unii stiu ce inseamna asta in adevaratul sens al cuvantului. Daca omul ti-a facut un bine, cum sa nu ii multumesti?! Cum sa nu vrei sa te revansezi?! Nu-mi plac oamenii ambitiosi peste masura, atat de ambitiosi, incat ii calca pe toti ceilalti in picioare, nu tin cont de pareri, nu tin cont de sentimente, nu tin cont de nimeni si de nimic. Nu-mi plac oamenii egoisti. Si aici iarasi e o problema cu dus si intors, pentru ca este mai mult decat evident ca fiecare dintre noi suntem intr-o oarecare masura egoisti. E normal sa vrem tot ce e mai bun pentru noi, dar cu masura. Tocmai aici este arta, arta de a fi echilibrat, de a avea o masura in tot ceea ce facem si de a ne gandi, macar pentru o secunda, si la cei din jurul nostru. Nu-mi plac oamenii falsi. Care nu iti spun verde-n fata ce cred despre tine, ci auzi de la colegul, dintr-o pura intamplare ce crede de fapt cutarescu despre tine (si aici atentie! ma refer la cei care isi incredinteaza secretele celor mai “buni” prieteni. Si “prieten” este un cuvant cu dus si-ntors. In anumite momente el nu mai exista, interesul, invidia au un grad mult prea ridicat, din nefericire. In multe situatii cel mai bine este sa ne bazam pe noi insine si pe propriile noastre forte.). Adevarul doare, dar e necesar, pentru a avea o viata cat de cat ordonata, as spune eu. Daca ar trebui sa insir aici toate defectele oamenilor, pai nu cred ca as mai termina. Mai bine trec la lucruri, la chestiile materiale, fara viata, care imi displac, si pe care vreau sa le critic. Nu-mi plac tigarile. Sincer, mi se par cea mai mare prostie (si fara suparare pentru fumatori, e doar o parere. ). Ma rog, asta nu inseamna ca nu o sa fumez si eu o tigara macar o data-n viata. Nu-mi place alcoolul (ok, un pahar, doua la o petrecere, merge.), si aici fac o paranteza, pentru ca am uitat sa mentionez mai sus la oameni (God, nu-mi plac betivii!). De droguri nici nu mai trebuie sa mentionez, cred ca este de la sine inteles, ca o prostie mai mare ca drogurile nu exista (sau poate exista, dar in acest moment nu stiu care e)! Deci copii, hai sa terminam cu fazele gen: “doar o data nu mi se poate intampla nimic. doar incerc si eu, come on!”. O data e de ajuns ca sa intrii intr-un cerc vicios din care nu mai exista cale de intoarcere. Deci nu! Lasand la o parte aceste 3 lucruri care nu imi plac, as mai putea adauga urmatoarele: nu-mi plac lucrurile de proasta calitate, facute “de mantuiala”, ca sa zic asa; nu-mi place poluarea din orasul asta (da.. stiu ce o sa spuneti atunci cand o sa cititi remarca asta); nu-mi plac produsele expirate care nu sunt aruncate de la anumite magazine (noroc ca mai exista oameni care se si uita la data inscrisa pe ambalaj); nu-mi plac rosiile coapte; nu-mi plac morcovii fierti; nu-mi place ciocolata neagra (wow?!); nu-mi place laptele rece; nu-mi plac conversii mei albi, atunci cand se jigaresc; nu-mi place atat de mult cum imi sta parul intins (dar imi place), imi place mai mult cret; nu-mi plac cartile neingrijite, caietele indoite si neliniate; nu-mi plac pixurile roase si nici gratarul in sange; da, da, stiu. O sa ma credeti o mofturoasa, careia nu ii convine nimic. Si care se plange.. se plange de absolut tot si de toate. Daaar, stati, nu va mirati?! Doar v-am spus ca in postul asta o sa critic. Ei bine, exact asta am si facut.

O zi buna tuturor,