Roxana Enache’s Weblog

Eu, eu, eu, eu, eu, pur si simplu ador cartile! Daca as putea sa stau zi de zi, undeva, impreuna cu prietenele mele – romanele, intinsa pe iarba, pe o bucatica numai a mea, cu cateva floricele prin preajma, vantul sa adie usor astfel incat sa fie putina racoare, iar soarele sa straluceasca, incalzindu-ma in acelasi timp, ar fi de vis! Daca as putea sa stau zi de zi, inchisa in casa, la mine in camera, in pat, printre perne si cu un teanc de romane langa mine, ar fi perfect! Daca mi-as putea petrece timpul teleportandu-ma ca printr-un vis in lumea cartii, ce mult mi-ar placea. Sa devin un personaj al romanului, dar un personaj imposibil de vazut de ceilalti, care a sosit acolo doar pentru a observa si a intelege mai bine, pentru a savura fiecare moment, fiecare pagina, pe care “eu”, de fapt, o intorc nerabdatoare. Daca ar fi sa aleg momentul preferat pentru citit, as alege seara. Mi se pare cel mai placut, la lumina veiozei, cu o ceasca de ceai (infuzie de fructe, preferabil) langa, ascultand o muzica linistitoare si intrand astfel in atmosfera de nedescris a cartii, care te invaluie, te acapareaza, iar tu iti doresti din tot sufletul sa nu te mai trezesti din acea lumea “perfecta”. Da, de cele mai multe ori simt asta. In special daca citesc un roman care imi place foarte mult. Trebuie sa recunosc ca imi plac romanele de dragoste (doar sunt fata! toate fetele citesc romane de dragoste, intr-un moment sau altul al vietii, poate intr-o clipa de singuratate, poate intr-un moment melancolic, poate din dorinta de a-si contura astfel povestea “ideala”, desi nu toate povestile au un “happy end”.), horror (de multe ori mi se face pielea de gaina si am senzatia apoi ca “bantuie” tot felul de chestii prin casa, ca aud zgomote. in fine, efectele cititului. e mai marfa cartea, iar daca citesc noaptea..), romanele filozofice, daaar si cele din colectia “chic” (deci mor de ras numai cand ma gandesc la aventurile tipei aleia obsedate de shopping. citeam si radeam!). Acum sincer vorbind, iubesc sa citesc si dimineata, pe balcon sau in gradina (sunt innebunita dupa trandafirii aia albi, roz, galbeni, rosii din gradina mea! da, stiu, ma laud. dar chiar sunt superbi, pe bune acu’. o sa va invit pe la mine odata si asa o sa va convingeti singuri.), cu un pahar de suc de portocale langa mine (numai din ala proaspat stors, ca altfel nu accept) si cu o felie de paine prajita si un ou fiert (opaaa, se pare ca mi se cam face foamne?!). Adevarul este ca ador sa citesc in orice moment, nu conteaza daca in timp ce imi iau micul dejun, daca sunt in autobuz sau in pauza la scoala. Asta nu inseamna ca o carte poate fi citita in orice moment. Depinde de fiecare in parte. Asa cum noi, oamenii, suntem pretentiosi, avem nenumarate tabieturi, asa sunt si cartile. Fiecare a fost scrisa intr-o anumita maniera, astfel incat sa nu poata fi citite oriunde. Unele mai usoare, relaxante si haioase merg in autobuz, de exemplu, dar un autor ca Orhan Pamuk nu poate fi citit decat acasa, altfel nu as intelege nimic.

Cand eram mai mica nu realizam importanta cartilor, mi se pareau pur si simplu lipsite de sens si mai ales plictisitoare. Da, foarte plictisitoare chiar. Cum sa-mi fi sacrificat eu timpul meu cel pretios, in care m-as fi putut uita la televizor, as fi putut iesi la un basket, in parc, cu prietenii la un film, citind?! Mi se parea o absurditate. Asta era din nefericire conceptia mea despre carti pana pe la sfarsitul clasei a8a. Intrata la liceu, lucrurile au luat o alta intorsatura, iar viziunea mea despre carti s-a schimbat radical. Pe langa celebrele carti, pe care toata lumea trebuie sa le citeasca in liceu (unele nu sunt chiar asa de rele, dar unele sunt de-a dreptul groaznice, greoaie, chiar nu iti trezesc nicio placere, iar lectura lor mai mult te enerveaza, tocmai pentru ca nu pricepi nimic. asa iti vine tot mai greu sa citesti si intr-un final crezi ca cea mai buna varianta este sa abandonezi cartea. insa, efortul de a continua este intotdeauna bine venit. dai dovada de autocontrol, ambitie si te simti mandru de tine pentru ca ai reusit sa duci la bun sfarsit o astfel de carte. poate la sfarsit chiar nu ti se va mai parea la fel de “groaznica” ca la inceput.), am inceput sa imprumut tot felul de carti de la biblioteca scolii. Incet, incet am inceput sa imi si cumpar carti, aveam un vis al meu si numai al meu: sa am o mini biblioteca. Culmea, la inceput nici nu eram constienta de asta, imi doream asta, dar nici nu mi-am dat seama cand a zburat timpul, iar eu am citit atat de multe carti. Am devenit o clienta fidela a librariei de vizavi de liceu, iar bibliotecara scolii deja incepuse sa ma cunoasca. Mama si tata erau, de asemenea, foarte incantati, ca in loc sa le cer bani pe tot felul de prostioare (asa cum faceam in unele cazuri inainte, dar nu tot timpul. ), eu le ceream bani pentru carti. Si asa au trecut anii si am ajuns a11a tot citind si tot citind. Acum citesc mult mai multe carti ca la inceput si abia astept sa termin o carte ca sa pot incepe alta. Cartile au ajuns o parte din mine, ma reprezinta, pot chiar sa le numesc “prietene”. Sunt zile in care ma simt singura, toti avem astfel de zile. Atunci ma duc repede la biblioteca si imi iau o noua carte. Acum nu mai sunt singura, ma afund intr-o lume imaginara, “prietena” mea, cartea, imi tine companie, imi “asculta” intr-un fel bucuriile si tristetile, imi da sfaturi (pentru ca din paginile ei pot invata nenumarate lucruri folositoare in viata si care adeseori imi dau de gandit), e pur si simplu langa mine, prin simplul fapt ca o tin in mana.